https://www.pescardesomn.ro/pescuitul-si-copilaria/ Pescuitul si copilaria | Pescar de somn
blog

Pescuitul si copilaria

Salut

Pescuiesc de cand mi-a dat voie tataia sa plec singur din curte. Mergeam la pescuit cu unditete de stuf si ma tineam dupa cei mari prinzand si eu cativa carasei pe care tataia ii facea saramura. Imi aduc aminte ca nu aveam de unde sa cumpar carlige sau fire pentru ca restul accesoriilor cresteau in curte, adica gastele bunicilor care imi ofereau pene suficiente ca sa imi fac plute. Plumbul il bateam pe o nicovala facuta dintr-o bucata de cale ferata si nu erau altceva decat sigilii adunate de tataia de pe la CAP dar problema ramanea legata de fir si carlige pe care nu le aveam dar la fiecare sfarsit de saptamana ginerele unei vecine venea si petrecea weekendul la tara si imi aducea. Nu trebuia sa fac multe sa le merit. Dimineata luam vaca vecinei si o duceam la iarba unde o priponeam urmand ca la pranz cand veneam acasa sa o duc sa bea apa si sa o priponesc in alt loc unde iarba era mai verde si mai grasa ca sa manance pe saturate si slava domnului avea ce manca pentru ca toata zona este plina de izvoare si terenul musteste de apa! La fiecare metru gasesti toate plantele pamantului dar ce imi aduc aminte din copilarie este mirosul proaspat de menta salbatica amestecat cu mirosul de mal specific unei zone mlastinoase care in combinatie cu urzicile si alte balarii creeaza un miros pe care l-as recunoaste dintr-o mie si pe care nu il voi uita niciodata fiind sigur ca si voi il cunoasteti. Acel miros specific care iti umple narile si iti spune ca esti aproape de apa in timp ce mintea zburda libera inaintea ta pe carare dansand fericita cu imaginatia proiectand capturi de vis. Cumva daca ma gandesc la copilarie cel mai pregnant sentiment este legat de acest miros a carui amintire lui imi umple sufletul de fericire si de liniste!

Oare unde s-a dus copilaria si ce o mai fi in acea zona? Nu am mai fost acolo la pescuit de multi ani si imi este dor! Trebuie sa ajung acolo sa rup doua stufuri ca sa imi fac doua undite sa incerc sa prind cativa carasei cat palma!

Cam asa a fost copilaria mea, petrecuta pe malul baltii, de fapt pe malul unor canale ce au ramas in urma desecarii baltii pentru a face agricultura. Acum stand si gandindu-ma, poate ca daca ramanea balta nu am mai fi avut acces la pescuit si numai m-as fi indragostit iremediabil de pescuit!

Acum pescuiesc cu lansete ce sunt practic indestructibile, am acces la echipamente cu care ma duc si prind somni de record si visez sa prind cel mai mare somn din lume dar cu siguranta imi este dor de o undita de stuf facuta de mine, sa stau pe malul unui canal simtindu-ma din cou copil! Oare sa fie locul perfect unde baiatul meu se va indragosti si el de pescuit?

Voi ce ziceti?

Nu uitati de copilarie si nu uitati ca la www.pescardesomn veti gasi echipamentele pentru baieti mari cu care sa faceti performnta in timp ce in inima purtati undita de stuf!

cu drag,

Echipa pescarilor de somn

 

Related posts

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.